POEZIE - PRAF DE STELE

Motto propriu, insusit si asumat: inspiratia o forma de transa, in care ideile vin fara prea mare efort!

Ma pierd prin mii de stele,

Asa mi-a fost mereu predestinat,

Ce-mi pasa mie,

Ca altii doar in joaca,

Doar cu privirea le-au cautat.

Incertitudinea ma apasa,

Nimicul ma sperie cel mai rau,

Astept doar un mic semn,

Sa pot porni din nou,

Spre casa mult visata.

Cerul e muza ce ma-nbie,

Ma-ncanta sa tot sper,

Ca ultima ploaie de stele,

In drum spre casa,

E doar o mica farsa.

Si anii tot trec laolalta,

Privirea ta ma apasa greu,

Nici macar praful din stele,

Nu te mai pacaleste,

Sa fii cu mine iar.