Motto propriu, insusit si asumat: o carte fara metafore, este ca o padure fara copaci!
Printre stele, mi-as dori sa ma joc cu gandurile, pana sa ajung in univers.Sa urmaresc cometa prin Calea Lactee si fara nicio grija sa ma transform intr-o supernova.
Timpul trece si mereu ne dorim mai mult, intai pentru noi, apoi pentru cei din jur si in cele din urma pentru eternitate.Nimicul este expresia intunericului, iar totul este forma luminii intr-un nor de stele.
Metafora este un cliseu, un gand, o forma mascata a indiferentei fata de semeni si fata de societate.
Uneori ma joc cu cuvintele, ca si cand ele ar fi singurele care imi asigura linistea dinaintea furtunii, fara ele as fi complet gol.
Fiecare nivel de care trec, imi asigura forta de a merge inainte senin, deschis, jovial, carismatic, ca si cum amalgamul de puteri mi-ar fi daruit de la inceput.
Imi este predestinat sa ma pierd prin stele, cand altii doar in joaca le privesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ma uitam peste picturile lui Stefan Luchian si mi-a atras privirea o pictura referitoare la rascoala din 1907. Suferința cauzată de boală s-... -
Motto propriu, insusit si asumat: cand problema e de soft si nu de hard si exista si altii cu aceeasi problema, 90% din problema e rezolvata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu