Motto propriu, insusit si asumat: autoevaluarea eului interior, o forma de perceptie altruista!
Incerc sa imi fac portretul psihologic al meu, intr-un mod mai putin subiectiv si mai mult obiectiv, dar totusi atat de neutru.Mereu am afirmat ca dragoastea mea pentru publicistica si intelegerea mea pentru stiinta intrepatrunsa cu arta, sunt doua dintre trasaturile esentiale si distinctive ale temperamentului meu.
Alegerea mea in viata este ceea ce ma defineste, ceva mai presus de intelegerea mea fata de regulile jocului acestei forme de manifestare a eului meu interior.
Autoportretul psihologic, este o idee sugestiva pentru viitor si pentru perceptia mea ancorata in realitatea unei lumi deformate de stimulii externi.Sa fii ancorat in propriu univers, e un vis frumos, dar atat de irealizabil, incat esti mereu prins intr-un cerc vicios de unde numai reusesti sa evadezi, decat in vis.Intrebarea esentiala a vietii, este unde se desfasoara viata reala, in vis sau in substanta incolora a constientului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu