PROZA - PRIZONIER IN PROPRIUL UNIVERS

Motto propriu, insusit si asumat: inceputul, e cel mai greu final!

Afara ploua, dar in sufletul meu e soare.Incerc sa scriu, sa uit de toate, de trecut, de boala, de fobii si prejudecati care inca reusesc sa isi puna amprenta asupra chipului meu brazdat de timp,  de emotii si griji care nu isi au rostul intr-o viata plina de mult soare.

Atunci cand scriu, sunt altcineva, o alta persoana mai vesela, mai optimista, care are control asupra oricarui eveniment minor care isi poate pune iar amprenta asupra grijilor mele din viata de zi cu zi.
Atunci cand scriu, ma simt ca intr-un teatru de papusi, in care eu sunt manuitorul de papusi si am control total asupra inceputului si sfarsitului actului, asupra destinului personajelor greu incercate de intrigi, drame si suspans.
Desi lumea creata de mine, este una mai buna, mai optimista, inca ma simt prizonier in propriul univers.Atunci cand scriu am privirea senina, auzul imi este fin, totul este perfect, imi vine foarte greu sa ma opresc sau sa las firul povestirii sa se indrepte spre un curs care poate fi imprevizibil si trist.
Mi-am ridicat multe ziduri, in acest rastimp, nu-mi place sa fiu cotropit nici macar la figurat, de falsele scene cotidiene, care au intotdeauna un ambalaj ideal, doar in aparenta, la suprafata, fiindca continutul e unul fals, plin de mister si necunoscut, ce nu poate aduce nimic de bun augur.
Atunci cand scriu gandurile imi ratacesc intr-un univers plin de confort, de culoare, de nuante care ma fac sa ma simt ca acasa, acolo unde zona mea de siguranta, de confort, aduce un plus de imaginatie si culoare sufletului meu.
Si iata ca azi, acum incep sa scriu...”prizonier in propriul univers, nu este o tema de meditatie, de incantatie, nici de reflectie spre zone care nu isi au rostul in povestirea mea.Acolo unde ma duce gandul si pixul, lumea este altfel, fix asa cum mi-o imaginez, plina de energie, o extensie a frumosului peste puterea noastra de exprimare si imprimare a unor sensuri figurate sau codificate care sa redea macar o parte din infinitul frumosului.”
Dar ma opresc din scris si pasesc spre realitate si am o mare supriza.Afara inca ploua, dar privesc partea plina a paharului, anul acesta va fi unul plin de recolte, iar natalitatea tarii este in crestere.Atunci cand trag linia, imi dau seama, ca toata lumea are un univers propriu, in care toate lucrurile sunt perfecte si un univers in care nu avem nici un control, dar cu ajutorul imaginatiei, putem crea o punte de echilibru intre adevar si fals, intre sinceritate si minciuna, intre flori si noroi!