Când cineva ajunge să cunoască totul, dorința de a avea sau de a controla dispare, lăsând în urmă doar prezența pură. Nu mai există întrebări, pentru că fiecare răspuns e viu înăuntru, iar viața nu mai este o căutare, ci o contemplație. În acea liniște atotcuprinzătoare, mersul înainte nu mai este pentru sine, ci devine un act de iubire față de ceilalți — o oglindă vie pentru cei care încă mai caută.
Adevăratul înțelept nu mai are nevoie să urce munți, să câștige sau să demonstreze ceva. El merge printre oameni nu ca un salvator, ci ca o lumină tăcută, care aprinde în ceilalți propria lor flacără. A ști totul nu înseamnă sfârșitul drumului, ci începutul unei prezențe conștiente care dăruiește fără să ceară și iubește fără condiții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu