Să nu mă grăbesc,
să las alegerea să se dizolve în tăcere,
fiecare clipă ce trece
se transformă-n undă,
un freamăt de lumină.
Să nu decid,
ci să fiu spațiul dintre gânduri,
fiecare respirație — o poartă,
fiecare bătaie a inimii — o chemare.
Într-o clipă fără timp,
toate opțiunile se topesc,
sunt particule de lumină,
molecule de conștiință,
risipite în infinit,
libertatea — dansul etern
dincolo de formă, dincolo de alegere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu