Mai nou, nu ma mai simt blogger, adica am un blog cu subiecte de interes personal fără a fi asociat cu munca.Ma simt mai degraba un lacatus literar.Preiau un text din Vlahuta, unul din Desliu si unul din propria creativitate emergenta si iese ceva nedefinit, care nu poate fi asociat sau luat drept reper al unui curent anume.
Iar ca totul sa fie foarte clar, dau un exemplu in continuare:
“Arămii și-ntindeau crengile țepene, cu frunza rară și pălită. În poiana înnoptată para focului se gateste cu poveștile o dată, doar jeraticul tîrziu luminează arămiu si mai ard cărbunii mici cu licăr de licurici.Nimic nu pare a continua povestea dimineata, cand lumina intarzie sa apara de frica celor curiosi!
"
Lacatusul este o meserie pe cale de disparitie, preluata momentan de roboti industriali, dar virtual lacatusul literar va exista etern in ternul internet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu