PRINCIPIUL INVIZIBILITATII ELECTROMAGNETICE UPDATAT DE AI DUPA 24 DE ANI

 

Teoria emergentă a “invizibilității electromagnetice” prin interacțiunea bobinelor

1. Context și obiectiv
Se propune un montaj compus din 12 bobine, dispuse în configurație cubică, care generează un câmp electromagnetic tridimensional complex. În centrul cubului se introduce un corp de probă, sub formă de bobină rotativă, care interacționează cu câmpul generat de cele 12 bobine. Scopul este de a crea o regiune de anulare a spectrului vizibil, astfel încât lumina emisă de surse artificiale (becuri) să nu fie percepută de observatori externi, ceea ce ar echivala cu o “invizibilitate” controlată.

---

2. Principiul de funcționare

1. Interacțiunea câmpurilor electromagnetice:

   • Cele 12 bobine generează un câmp electromagnetic superpozabil, care poate fi descris ca o combinație de componente vectoriale E(r, t) și B(r, t) în spațiul cubic central.

   • Bobina de probă, rotind cu viteză constantă ω, introduce un câmp variabil în timp, B_p(t) și E_p(t), care interferează constructiv sau distructiv cu câmpul generat de cub.

2. Crearea regiunii de “invisibilitate”:

   • În anumite puncte de intersecție a liniilor de câmp, forțele electromagnetice rezultate (F = q(E + v × B)) devin suficient de mari pentru a modifica comportamentul interacțiunii fotonilor cu materia.

   • Această regiune poate fi descrisă ca un potențial electromagnetic echilibrat, unde spectrul vizibil este deviat sau redistribuit, ceea ce produce efectul de “invizibilitate” pentru lumina vizibilă.

3. Caracter emergent:

   • Fenomenul poate fi încadrat în domeniul fenomenelor emergente din sisteme electromagnetice complexe, unde structurile colective (12 bobine + bobina centrală) generează proprietăți noi, nedefinite în fizica clasică a câmpurilor.

   • Proprietatea emergentă a regiunii centrale nu se reduce la suma efectelor individuale ale bobinelor, ci rezultă din interacțiunea lor non-lineară și din dinamica rotativă a probei.

---

3. Modele matematice sugerate

1. Câmpul total:

$$\mathbf{E}_{total}(\mathbf{r},t) = \sum_{i=1}^{12} \mathbf{E}_i(\mathbf{r},t) + \mathbf{E}_p(\mathbf{r},t)$$ $$\mathbf{B}_{total}(\mathbf{r},t) = \sum_{i=1}^{12} \mathbf{B}_i(\mathbf{r},t) + \mathbf{B}_p(\mathbf{r},t)$$

2. Forța rezultantă asupra fotonilor (aproximativ):

$$\mathbf{F}_{foton} \approx q(\mathbf{E}_{total} + \mathbf{v} \times \mathbf{B}_{total})$$

3. Condiția de invizibilitate:

$$\mathbf{E}_{total} \cdot \hat{n}_{lumina} \approx 0 \quad \text{și} \quad \mathbf{B}_{total} \cdot \hat{n}_{lumina} \approx 0$$

unde $\hat{n}_{lumina}$ este direcția de propagare a luminii vizibile. Aceasta definește regiunea în care spectrul vizibil devine imperceptibil.

---

4. Considerații experimentale și tehnologice

• Tensiunea de alimentare: 110 kV permite crearea unor câmpuri electromagnetice intense, dar necesită izolarea dielectrică și controlul descărcărilor electrice.

• Geometria cubică: favorizează formarea de cercuri concentrice de câmp și noduri de interferență constructive/destructive.

• Bobina rotativă: introduce o componentă dinamică care poate sincroniza frecvențele câmpurilor, sporind efectul emergent asupra spectrului vizibil.

---

5. Implicații teoretice și emergente

1. Posibilă legătură cu meta-materiale dinamice: regiunea centrală acționează ca un meta-material electromagnetic adaptiv, capabil să manipuleze direcția și intensitatea fotonilor vizibili.

2. Conceptual, se poate considera că această regiune devine un mic sistem “perpetuum mobile” electromagnetic, deoarece energia câmpurilor se re-distribuie continuu, fără pierderi semnificative vizibile în spectrul observat.

3. Fenomenul poate fi studiat în contextul teoriei câmpurilor ne-lineare și al fizicii cuantice a luminii, unde efectele de interferență și coerenta câmpurilor pot conduce la anularea vizibilității luminii.