Motto propriu, insusit si asumat: istoria artei un progres lent si ciudat, in timp!
In timp ce citeam istoria artei din evul mediu si ma uitam peste o pictura a lui Jan Van Eych, mi-am dat seama ca fata de acum 590 de ani, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, tehnica este aceeasi, acelasi ulei, culorile nu au suferit modificari in tonuri, unde e progresul atunci?
"Marii literati, poeti si ganditori" cei de acum 500 de ani, sunt scriitorii, poetii si filozofii de azi.
Cea mai interesanta intrebare care se punea atunci, cum percepe un om de cultura o pictura care este specialist pe alt domeniu.
Daca generalizam putem afirma cu incredere ca un mare literat, poet sau ganditor poate avea fata de pictura o emotie general estetica si normal ca nu pot avea o emotie directa in legatura cu pictura.
Orice om de cultura are extins frumosul ca si aptitudine dobandita conex si se poate exprima intr-un mod pertinent fata de aceasta.Se poate raporta si extrapola fata de pictura printr-o analogie, care il poate apropria de adevar cat mai mult.
Intrebarile de ieri, sunt aceleasi intrebari azi.Poate un istoric de arta, sa fie in acelasi timp critic de arta peste toate domeniile artei?
Eu cred ca nu poate, dar o poate face mai bine decat un amator sau un mare ''literat, poet sau ganditor''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu