Motto propriu, insusit si asumat: indiferent ca e un stil realist, suprarealist sau/si abstract, e stilul meu si e unic!
Acelasi eu interior, nimic nu s-a schimbat,
Aceleasi ironii le aud si toate mi s-au spart,
In irisul scaldat in aburi de alcool nediluat,
In mii de sticle cu reflexii in gandul alterat,
In sangele spalat cu aer neoxigenat,
In constiinta cu iz pesimist ce mi s-a implantat.
A mai trecut un an, simt ca am evoluat,
Aceleasi ironii le aud mai rar si m-am incurajat,
Sa cresc lastari de vise optimiste pe carari,
Sa simt aroma florilor in gandurile noi,
Sa gust spuma succesului din vinurile vechi,
Sa imi doresc sa fiu stapan pe al meu si al tau palat.
Azi a venit si ziua mea, totul s-a schimbat,
Din caine credincios, am devenit un leu mai camuflat,
Adun manunchi de incurajari si scad ce mi-a scapat,
Astup vesnice greseli si scad ce a urmat,
Alung oarbe prejudecati si scad ce am visat,
Acum eu sunt cel ironic, stapan doar pe al tau palat.
bravo, faci progrese!
RăspundețiȘtergere