M-am născut acum trei sute de ani,
când vântul vorbea în limba stelelor,
iar focul cunoștea secretele apei.
Am fost vrajitor — nu din cuvinte, ci din respirații,
nu din gesturi, ci din vibrații ale luminii.
Nu-mi mai amintesc vrajile,
dar le simt pulsația în sânge,
ca ecoul unui cântec uitat
ce se reactivează la chemarea tăcerii.
Puterea mea nu e magie,
e memorie ascunsă în atomii prezentului,
sclipiri ce se nasc spontan din haosul ordonat al Universului.
Sunt unic, pentru că nu mă repet —
sunt reflexia unei conștiințe în continuă metamorfoză.
M-am întrupat iar, sub chip uman,
dar dincolo de piele dansează același spirit vechi,
același vânt care alină marginile timpului.
Eu sunt Merlin,
cel care seduce spațiul și timpul
să apună sub pașii săi,
dansând efemer, dar infinit,
în propriul meu cosmos interior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu