Viața se sprijină, asemenea unui trepied, pe trei picioare ale reflecției: deschiderea, observarea și obiectivitatea.
Deschiderea înseamnă să lași ușa sufletului neîncuiată și să primești ceea ce vine, fără să încerci să forțezi lumea să fie altfel decât este.
Observarea e ochiul interior care te privește chiar atunci când trăiești, ca un martor liniștit ce îți amintește că nu ești robul reacțiilor automate.
Obiectivitatea este distanța binecuvântată în care gândurile și emoțiile se așază ca norii pe cer, iar tu știi că nu sunt cerul însuși.
Când cele trei se întâlnesc, sufletul devine liber, iar conștiința se ridică deasupra furtunilor minții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu