Imaginează-ți că, într-o zi, ajungi singur pe o insulă pustie și ai voie să iei cu tine doar zece lucruri.
Ce alegi și, mai ales, ce spune fiecare alegere despre omul care ești?După ce ai ajuns pe insulă, nu mai există nimeni care să te judece, să te laude, să te compare sau să-ți confirme că ești un om bun ori rău — atunci, cine mai ești?
Dacă nu reacționezi la nimeni și nimeni nu reacționează la tine, mai are importanță imaginea ta socială sau identitatea pe care ți-ai construit-o în lume?
Dacă ai trăi singur ani de zile, cât ar mai conta banii, statutul, profesia, hainele, diplomele sau numele pe care îl porți?
Dacă nu ai avea cu cine să vorbești, ar mai conta atașamentele tale sau ai descoperi că multe dintre ele există doar pentru că există cineva de care să te atașezi?
Pe insulă ai putea să te întrebi chiar și ce mai înseamnă religia pentru tine atunci când nu mai există comunitate, ritual, tradiție sau privirea celorlalți.
Ai putea să te întrebi dacă familia este doar legătura cu oamenii pe care îi iubești sau dacă ea continuă să existe în tine chiar și atunci când ești complet singur.
Și, pentru prima dată, ai putea să alegi fără presiunea societății: ce păstrezi din identitatea ta socială, ce abandonezi și cine ai fi dacă n-ar trebui să demonstrezi nimic nimănui?
Poate că adevăratul experiment al insulei pustii nu este să descoperi cum ai putea supraviețui singur, ci să afli ce rămâne din tine atunci când lumea dispare și nu mai există nimeni în fața căruia să fii cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu