POEZIE - RĂURI CU LUNĂ PLINĂ

Pictez cuvinte pe ferestre albe

le asortez cu panglici şi miresme,

par un poem poscris de sentimente

ce alimentează răuri pe continente.

Te ascunzi timidă prin coroana boreală

privirea ta senină imita un curcubeu,

rasufli uşurată de pe lună

cănd fulgul ce-l iubeşti se naşte Prometeu.

Cănd timpul trece  lacrimi se adună,

pe roua de amintiri ce o scufunzi

prin răurile cu lună plină, vin spre lumina
 mustăţi de lăvi cu nări de primăveri.

RADACINILE EMOTIONALE ALE OMULUI

Marea majoritate a oamenilor sunt prinsi de niste radacini emotionale care incorseteaza subconstientul.Indiferent ca aceste radacini se refera la casa in care ai copilarit, la rudele apropriate, la lucrurile de care te-ai atasat, ele te inrobesc si te limiteaza.

Care e diferenta intre judecata si perceptie?

Care e diferenta intre rigid si schimbator?

Cum ti-ai dori ca mintea ta sa functioneze, bazata pe sentimente sau pe experienta acumulata?

Ti-ai dori ca mintea ta sa functioneaza pe judecata rapida sau cea lenta?

Dar totusi, suntem oameni si iubim aproapele, fiindca altfel am fi niste roboti fara inima, fara sentimente, fara ratiune.Unde se face diferenta atunci cand tragem linia?

TRECUT-PREZENT-VIITOR

Timpul este un reper perimat al constiintei colective.Oriunde am privi, adunam imagini, care se transforma in griji si intr-un final ne amagim intr-un cerc vicios: trecutul aduce vina, viitorul aduce ingrijorare, prezentul aduce dorinta ca puseu de speranta pentru o imagine mai mult decat incerta a destinului.
Trecut-prezent-viitor sunt intrari-iesiri automatizate ale calatoriei numita viata.
Statiile in care ne odihnim, sunt trepte ale evolutiei spirituale, iar oamenii cu care ne intersectam, sunt doar o proiectie a unui alter ego, o umbra a fricilor, temerilor care ne domina subconstientul!

40+

Sunt un produs 100% al experientelor mele anterioare.Nimic nu e la voia intimplarii, nici un context favorabil sau nu, nu ma poate face sa fiu altfel decat ce am invatat in fiecare zi, din interactiunea mea cu oglinzile cu care m-am intersectat.
Peste 40 de ani, consideri ca anii sunt doar cifre, ca sufletul ti-e tanar, ca poti fi ca la 25 de ani, dar uiti ca esti incorsetat de tabieturi si ticuri, care iti ascund adevarata exprimare care o poti avea azi.
40+ este un adevar, la o rascruce de drumuri, in care fiecare statie din calatoria ta, poate fi ultima oportunitate in cautarea serendipitatii, a fericirii, a echilibrului interior!

POEZIE - CUIB DE RUGI

Eu vin la tine cănd ma rog şi stele cad

cănd lacrimi dor, sunt meteori

ce-şi frăng aripi-n zborul  catre infinit.

Tu cuib de rugi, pus pe şotii

printre mireni, printre copii

ce-şi sorb priviri la asfinţit,

ei clipocesc...

mustăţi de lăvi cu iz de mir.

CUIB DE MONADE

Lumea de azi are un ascedent tehnologic, care ii face pe oameni  sa fie mici zei.Internetul un cuib de monade pentru toata lumea, ofera egalitate si echidistanta in determinarea informatiei ce urmeaza a fi folosita.

Internetul este o divinitate azi, o umbra peste 50 de ani.Privesc umbra dupa umbra, toate au aceleasi intrari si aceleasi iesiri, acelasi ciclu de rotatie in sferele constiintei colective.

Cuibul de monade este un trend azi, o poarta catre viitor maine, un deseu antic peste zeci de ani!

AVATARELE OMULUI RISIPITOR

O pîclă rece, lăptoasă, învăluia orizontul, înfrătind cerul cu marea si lasand in urma mult haos in sufletul celor fricosi.Avatarele omului risipitor, sunt o consecinta a genelor care influenteaza gandurile si grijile, niste seminte altoite implantate cu un scop bine definit.La o rascruce de drumuri, fiecare destinatie aleasa, e ca o poarta catre alte dimensiuni ale constiintei, care in final vor rataci in eterul depersonalizat.

EXPOZITIE RETROSPECTIVA A EVOLUTIEI OMULUI CAMELEON (2010-2017)

Îmi privesc chipul şi îmi cântăresc sănătatea. Amândouă poartă semnele grijilor, ale ambiţiilor şi remuşcărilor care contorsionează fizionomia fiecăruia din noi ( prima forma de adevar).

Imi privesc sufletul si imi numar cicatricile, toate in numar de sapte, toate patate de pacate.Mandria, invidia, mania, lacomia etc ele pot fi anulate de compasiune si umilinta ( adevarul partitionat).

Incerc sa nu fiu ignorant ( sa stiu ca nu stiu ) si sa am o gandire pozitiva ( o dorinta pozitiva, o credinta pozitiva si o asteptare pozitiva).

Acest lucru este valabil doar azi, fiindca maine rasare un nou eu interior, care infloreste spre infinit, cu noi abordari despre trendul contemporan ( procentul de fals dintr-un adevar).

ASIPRATIE INOCENTA

Sorbind cu deliciu ceaiul, adolescentii isi petrec inocent timpul, intocmind in tinerete un caiet, ca o materializare a aspiratiilor lor, in care au scris tot ce le-a placut si tot ce au auzit…si dupa decenii, trag o linie continua peste toate dorintele lor.
In tinerete avem aspiratii inocente, la maturitate ne numaram firele de par, dintii, dioptriile…ca o materializare a simturilor ce se pierd incet in timp si dupa care tanjim, suspinand si meditand intr-un perpetuum mobile.

FLIRTUL PIXELILOR

Unduioasele vibrații ale tonurilor clare, ascut dorinte ascunse ale pixelilor mixati pe marginile ganditoare ale senzualitatii.O puternica lumina imi inunda privirea, simturile si gandurile. Flirtul pixelilor arunca petale de foc pe rauri de lapte si imi arunca constiinta in haul nimicirii.

VALS VIENEZ

In fiecare zi de vineri, visez ca dansez un vals vienez…muzica canta in surdina un vals, a carui leganare domoala vine pana la mine, prin noaptea linistita.Copacii par perechi care se invartesc, in
ritmul unui val somnoros.Triluri de pasarele, adorm un anotimp demult apus.

Postat de ‘’zbor bisect pe portativ’’

Un vals la Viena – Mircea Florin Şandru

Prinţesă de ceară vino diseară
Vreau să dansez un vals vienez
Făptura uşoară ţi-o lasă să-mi pară
Arcuş de vioară pe care vibrez.

Pe Koningenstrasse, cu vechile case
Trăsurile curg spre porţi la Hofburg
Sub voal de mătase râd chipuri frumoase
În sala de bal a bătrânului burg.

Tu mâna mi-o-ntinde, de mână mă prinde
Să simt cum mă cern în nisipul etern
În cercuri rotinde să văd cum se-aprinde
Sub vechi candelabre, argintul din stern.

Apoi să ne ducă trăsura nălucă
Şi să uităm că exist, că exişti
Să ne scufunde-n bătrânele unde
În marele fluviu al mirilor trişti.